oti, din cateva vorbe (in care se simte tristetea), e greu de inteles de ce baiatul nu vrea
acum sa se intoarca. Poate ca ceva l-a ranit, poate ca la tatal sau a gasit mai multa libertate (zici ca-l cam sufocai
), poate pur si simplu are, in acest moment, nevoie mai mare de prezenta si modelul parintelui de acelasi sex... e la o varsta foarte dificila, intr-o etapa in care foarte multi dintre noi, parintii, nu mai reusim sa intelegem (rational) toate starile prin care trec adolescentii. Daca asta te poate linisti, afla ca si eu am avut multe nedumeriri si enervari cu fiul meu, intre 13 si 17 ani... si e putin spus, astfel.
Acum, slava Domnului, a depasit perioada (nu mai speram!
) si a redevenit baiatul bun, cu minte si bun simt, pe care mi-l stiam.
Indiferent care este motivul, poate temporar, pentru care prefera "la tata", important e sa pastrezi legatura sufleteasca cu el, straduindu-te sa nu-i reprosezi optiunea, oricat te-ar durea. Fa-l sa simta ca, indiferent de ce alege pentru sine, tu il iubesti si-i esti alaturi in orice situatie. Sunt sigura ca astfel, dupa ce tulburarea acestei etape va trece (ai idee prin ce furtuna hormonala si psihologica trece? la ea se adauga si trauma divortului vostru, poate si neplacerile prezentei celuilalt barbat...), sunt sigura ca lucrurile se vor aranja, ca va deveni mai usor de inteles si vei putea relua altfel discutiile si raporturile parintesti cu el. Lasa-l sa depaseasca momentul, nefortandu-l sa faca asa cum iti doresti tu si dandu-i, neconditionat, iubire si sprijin.
Nu-i usor sa fii parinte de adolescent.
vestea buna e ca...trece.
iti doresc putere, rabdare si liniste.