Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single cu copii
almi_gabi:
Ce sa-i invatam pe copii nostri
O mare parte din dramele si esecurile dureroase,suferite de catre adolescenti si tineri in dragoste,au drept cauze educatia parintilor si massmedia.Dar mai ales educatia parintilor sau lipsa cu desavarsire a acesteia.
Ca parinte de fata,ce ai putea sa iti inveti fiica(devenita adolescenta)in legatura cu baietii,astfel incat sa-si gaseasca implinirea in dragoste sau sa stie cum sa evite relatiile care ar putea duce la esecuri si suferinte grave?
Ca parinte de baiat (devenit adolescent) ce ai putea sa-l inveti in legatura cu fetele?
Mai ales ca tinerii considera ca trebuie sa experimenteze ei, ca stiu ei mai bine despre ce este vorba.
Si dupa parerea mea lucrurile se complica si mai mult cand parintele are statutul de single; destul de complicat sa explici copilului anumite aspecte.
Caroline:
Ei, aici intervine profesorul de biologie. :strambatura: Eu, de exemplu, in ultimele ore la sistemul reproducator, le-am dat niste fise pe care elevii au completat atatea intrebari anonime cate le-a dorit inimioara, la care am raspuns pe urma in clasa. Consider ca este absolut necesar nu sa stie mai mult decat trebuie, ci, din ceea ce stiu oricum din mass-media si de pe internet, sa afle ceea ce este corect si ceea ce nu este. Adica sa aiba discernamant.
Toti copiii au recunoscut ca nu ar fi avut curajul sa puna acele intrebari parintilor.
almi_gabi:
Caroline e bine ca ai amintit de partea de biologie dar eu ma refeream mai mult la partea afectiva, pshica si emotionala prin care trec adolescentii la primele experiente in dragoste.
Caroline:
Atunci, un psiholog. Am prietene care practica asta cu copiii lor.
micaela:
gabitzu, nu m-as avanta sa-i invat pe copiii mei despre relatia cu sexul opus, caci nu-s convinsa ca am cele mai corecte opinii, dat fiind ca nu-s psiholog si nici n-am experimentat mult. :) N-am a le inocula perceptiile mele; trebuie sa si le creeze pe ale lor, poate mai bune, poate numai diferite, dar ale lor.
Ce poti sa-ti inveti copilul sunt cele cateva reguli de bun simt pe care le contin si religiile (sa nu minti, sa nu furi , sa nu...) dar nu intr-un sens dogmatic, ci toate sub palaria acelui "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" de-l amintea Bit si la care subscriu intru-totul, si intr-o abordare empatica a interactiunii cu celalalte fiinte.
I-am invatat mai pe ai mei ca viata nu e numai soare si ca, oricat de bun ai fi, exista si esecuri si nedreptati pe care trebuie sa le accepti fara mari zdruncinari sufletesti, caci sunt firesti. Asta mi se trage de la faptul ca eu insami am avut un prim esec foarte tarziu, la sfarsitul adolescentei, total neasteptat -ca se intampla si accidente- si, nefiind deloc pregatita pentru el, am trait mult prea intens frustrarea momentului. am realizat ulterior ca as fi trecut muuult mai usor peste el daca as fi fost pregatita de parinti si pentru situatii neplacute, asa ca am avut grija ca pe copiii mei sa-i pun in tema cu coborasurile vietii care sunt efemere si nu rareori cu un revers luminos, cu o schimbare de drum intru bine.
Mai trebuie pregatiti copiii si pentru esecul sentimental care provoaca furtuni emotionale periculoase pentru un adolescent fragil. Trebuie sa stie ca aceste etape trec si lasa loc altora, posibil mult mai fericite.
Si mai trebuie invatati copiii sa indrazneasca, sa caute in ei dorintele adevarate si sa porneasca la indeplinirea lor fara temeri, fara "nu se poate", "eu nu sunt in stare", etc... sa fie multumiti de ceea ce sunt, asa cum sunt si sa paseasca in viata liberi, cu libertate interioara mai ales... sa indrazneasca sa viseze, sa dea friu liber creativitatii, sa nu se lase inlantuiti si limitati de regulile care nu sunt cu adevarat folositoare.
si-as mai zice, dar am treaba. :) am facut o pauza mica de o vorba, doua cu voi. :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă