Scrise de noi > Articolele noastre

Obiceiuri din Marginimea Sibiului

<< < (2/2)

admin:
Promiteam pozele, care intr-un fel m-au si determinat sa continui acest topic.

In Saliste a existat pana in anii comunismului, Pavilionul de joc, locul in care se organizau o multime de evenimente locale. O adevarata bijuterie, o broderie in lemn, realizata dupa un model elvetian. Nu inteleg de ce nu s-a incercat reconstruirea lui, s-ar fi putut face chiar pe fostul amplasament. S-a preferat insa un soi de camin cultural, un hibrid intre sala de festivitati si cantina muncitoreasca...Pacat!

Asa arata pavilionul:



Imaginea lui, de constructie deschisa, imi aduce aminte de loggiile din Italia, mai ales "del Lionello". ...

admin:
„Nimic nu întrece Săliştea” exclama cu uimire Nicolae Iorga în 1906, în timpul călătoriei prin satele din Ardeal, admiraţie consemntă de marele istoric al românilo: „Şcoala din Saliste are 10 învăţători, directorul e un om de ispravă, nimeni nu lipseşte şi toată lumea ceteşte bine.” Totul a inceput cu scoala gramaticului Dumitru Popa, a doua din zona, dupa cea deschisa in Scheii Brasovului. Se intampla pe la 1616...

Asa a ajuns o mica localitate, cu traditie in negustoria oilor, un adevarat izvor de oameni de cultura. Punand accent pe invatatura, pe educatia copiilor. Au existat acolo: şcoala primară, şcoala civilă de băieţi, şcoala civilă de fete, gimnaziul mixt, scoala de menaj, scoala de ucenici, şcoala elementară de comerţ, şcoala medie tehnică horticolă, scoala medie mixtă, liceu de cultură generală. Pentru cei care doreau sa faca si alte pregatiri, in Saliste mai erau: şcoala de cantori, curs de industrie casnică, cursul pentru pregătirea învăţătorilor, cursul practic pentru educaţie, curs complementar. Nu stiu daca va aduceti aminte ce va explica Vasile Ciortea, curatorul Muzeului de Icoane pe Sticla, atunci cand, de ziua recoltei am facut o vizita acolo: "fetele marginene se casatoreau mai tarziu, pe la 25-30 ani, pt ca trebuiau sa se pregateasca cum trebuie pentru viata de familie. Mergeau la cursuri de bune maniere, pentru invatarea croitoriei, a gatitului sau se angajau cativa ani la o familie de sasi in Sibiu, ceea ce era considerat o adevarata scoala." Stiu cum sunt privite toate aceste lucruri azi, dar cu siguranta ca atunci, acea "pregatire" a fetelor de maritat le ajutau mult in viata de cuplu. Barbatii margineni erau comercianti din tata in fiu, circulau prin tara, aveau mai tot timpul ocupat cu drumurile. Era important sa ajunga acasa si sa gaseasca un camin cald, curat, o mancare buna. Multe dintre femei tineau greul gospodariei pe perioada cat sotul le era plecat. Si nu era lucru usor.

Salistenii erau oameni cu bani, dar asa cum scriam si explicam, puneau un foarte mare accent pe invatatura copiilor. Eu am cunoscut multi copii de margineni si va pot spune ca au o educatie extraordinar de atent construita. Sibiul este plin de avocati, de profesori, de ingineri, de preoti proveniti din Saliste. Dintr-o localitatea nu mai mare decat cateva mii de locuitori.

Este satul care a dat cei mai multi academicieni, nascuti sau avand radacini aici: episcopul Dionisie Romano, episcop de Buzau, cel care a infiintat Biblioteca Academiei, istoricul Ioan Lupas, pedagogul Onisifor Ghibu, filozoful D. D. Rosca, filologul Axente Banciu medicul Ionel Pavel, istoricul Andrei Otetea, din Sibiel, poetul George Toparceanu, Ioan Sava Nanu, geologul Mircea Ioan Valentin Sandulescu, chimistul Mircea Banciu, chimist. Tot de aici au plecat regizorul Victor Iliu, pictorul popular Picu Patrut si istoricul Ioan Moga.

Mai jos o fotografie realizata in timpul vizitei sotiei Maresalului Antonescu la Dispensarul din Saliste. Maria Antonescu a fost insotita de Veturia Goga, vaduva marelui poet Octavian Goga. Pe cap femeile purtau pahiol, explicam de acest element de port, la "O alta tema a zilei".

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[*] Pagina precedentă