Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single sau in cuplu?
Amira:
Buna dimineata ! Am intrat de curand in aceasta comunitate frumoasa! Am citit cu mult interes postarile voastre si regasesc in fiecare partea de adevar, pe care o cunoastem fiecare.Pentru mine , viata de cuplu a insemnat cea mai frumoasa parte din viata mea.Evident ,ca sunt pentru viata de cuplu.Poate va intrebati , de ce sunt singura , daca gandesc astfel?Pentru ca decesul sotului meu a fost o lovitura , careia cu greu i-am facut fata, pentru ca am fost convinsa ca si viata mea s-a terminat.Am constatat cat poti sa fii de singur intr-o mare de oameni.Singuratatea aceasta apasa cand cei din jur, nu-ti pot atinge inima.
admin:
Decesul celui de langa tine este o drama. Care ca orice lucru major produce foarte multe traume si modificari in viata unui om. Este momentul in care trebuie sa intervina prietenii ...Este timpul in care ai nevoie ca cei din jur sa te ajute sa treci peste...Adevarul este ca desi in general lumea apropiata sare sa ajute si sa fie alaturi, nu prea stie cum s-o faca. Ei nu au cum sa inteleaga, ce e cu tine, cum trebuie sa se comporte. Vad doar o mare sensibilitate si uneori o lipsa de reactie la ceea ce incearca sa faca...Si din pacate asta ii indeparteaza uneori, crezand ca deranjeaza, ca nu e momentul, ca fac mai mult rau decat bine...
Amira:
Da, este adevarat.Cred ca nici eu nu am stiut cum sa reactionez in situatii similare, inainte de a fi trecut prin aceasta incercare.Vreau sa depasesc aceasta stare, vreau sa ma bucur de tot ce este frumos in jurul meu.De aceea am salutat initiativa de a crea acest grup.Este o idee la care m-am gandit si eu, de multe ori.Este cadrul ideal pentru socializare, pentru schimb de experiente, pentru noi prietenii.Sunt fericita ca v-am gasit !
Monica_:
Depinde mult de cei de langa tine, asa e, te mai ajuta dar....am avut surprize din partea unora care imi erau apropiati sa nu mai dea niciun semn de cand am ramas singura. Si sunt persoane carorara le-am fost aproape in orice situatie, atat eu cat si sotul meu. In fine, am ajuns la concluzia ca daca nu te ajuti singur si daca nu faci eforturi sa te mentii pe linia de plutire, nimeni nu o va face pentru tine. In cazul meu, catalizatorul este baietelul meu.
Incerc sa depasesc orice gandindu-ma la el si cand simt ca ma prabusesc, cand simt ca ma cuprinde deznadejdea si depresia ma gandesc la micut, la zambetul lui sau cand imi cere: "mami, pupic, pupic!". Si pentru ca doar pe mine ma mai are, trebuie sa ii fiu alaturi cat mai multi ani.
E greu, e naucitoare durerea si dorul si nu cred ca voi mai reusi sa fiu asa cum eram cu 9 luni in urma.
mihaela1961:
http://like.noinu.ro/2014/05/de-ce-prefer-sa-fiu-singur/
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă