M-am intors, aseara tarziu, dupa 2 zile petrecute cu cei care s-au aventurat in Transalpina. Ei au ramas o zi in Jina, dar cum eu mai am doar cateva ore pana la plecarea spre Bucuresti si apoi spre Spania, a trebuit sa cobor.
In primul rand despre vreme. Excelenta! Cred ca a fost o insula de timp frumos, care s-a miscat dupa noi pe tot traseul. Cand auzeam ca la Bucuresti ploua cu galeata, ca la Galati e grindina, Transfagarasanul are alunecari de teren din cauza ploii, iar noi ne lafaiam in vreme frumoasa, nu puteam decat sa multumesc Providentei. Pt ca ceva extraordinar se intampla. Cei cu care am fost la Munchen si Praga isi amintesc poate ca a plouat torential pana am intrat in Viena, pt ca apoi sa avem o vreme excelenta de vizitare; acum doi ani, in Delta, pana sa ajungem noi au fost inundatii, dupa ce am plecat s-a inchis sezonul, dar noi ne-am bucurat de 5 zile de timp cald, fara nori, fara pic de frig...
Apoi despre Marian soferul nostru de autocar. Un tip superagreabil, "mentalist" si un bun ghid al zonei. Si parca a facut parte din grup. Oricum dupa ce a inteles ce este cu grupul nostru, ne-a spus ca si el este un ...single. Era divortat de ceva ani. A condus ireprosabil autocarul confortabil si ne-a dat tuturor siguranta pe serpentinele Transalpinei. De regula mie imi este frica daca nu sunt la volan si studiez cu mult atentie cum conduce cel cu care calatoresc. Dupa doar cativa km, mi-am dat seama ca pot fi linistit, Marian este un sofer foarte bun.
Despre Miluta si familia ei de Jinari. Ne-au primit asa cum doar oamenii de munte stiu sa o faca. Ne-au pus tot ce stiau ei mai bun pe masa: unt de casa, telemea dulce, telemea sarata, cas, jintita, lapte covasit, pita de casa, ceapa rosie, pastravi, ciuperci si ceva cu adevarat nemaipomenit ca gust: balmosul ciobanesc. Multi il confunda cu alte preparate de mamaliga cu branza, foarte putini stiu cu adevarat ce este si cum se prepara. Pt ca este o adevarata stiinta, a proportiilor, a momentului in care trebuie adaugat fiecare ingredient, a cum trebuie amestecat si foarte important a temperaturii la care se fiebe amestecut. Mama Milutei a fiert lapte proaspat cu unt de casa, apoi a inceput sa adauge incet, incet malai, in timp ce amesteca incontinuu. Apoi cand malaiul a inceput sa se umfle a adaugat cas. A iesit ceva superb. Si ca si culoare si ca si gust. Ne-am grabit toti cu farfuriile spre ceaun, apoi am primit cate un ceasca de jintita langa. Grozav de bun! Desi mancasem pana sa crap branzeturi si vreo trei paini de alea mari taranesti cu unt si ceapa, dupa ce lasasem doar oasele de la un pastrav, m-am repezit si pe balmos. Tatal Milutei, cel mai bun flueras al satului, ne-a cantat din alea ciobanesti, adevarate, invatate din tata in fiu. M-am simtit nemaipomenit acolo sus in Dealul Matzului, la Miluta. Era cald si placut afara, totul in jur verde si curat, in zare se vedeau colibele ciobanilor si stanele. Un loc in care am sa ma intorc cand revin din Spania si Italia. Nu stiu daca oamenii aceia au inteles cat de important este pt noi orasenii, sa intelegem ce este normalitatea, sa avem contact direct cu ea. Cat de sanatos gandesc, cat de firesc. In timp ce noi suntem prinsi in firele conventionalului, a luptei pt supravietuire in Tara Asfaltului, ei traiesc o viata, adavarat aspra si de munca, dar curata, reala si normala.
Mi-a placut mult grupul. De data asta am stat mai mult si am ascultat. Eu care sunt de obicei supervolubil, am fost mai tacut de data asta. Am preferat sa savurez vorbele lui Marin - mi-am propus cand ma intorc sa citesc si ceea ce scrie, pt ca m-am indragostit de-a dreptul de stilul lui. Avem si o adevarata voce in SC: Adela. A luat microfonul in autocar si ne-a (in)cantat. Am fost incantat sa vad cat s-au straduit, fara sa renunte vreunul - sa atinga Varful Papusa. Am fost din nou la aproape 2.200 de m, dupa un traseu de o ora si jumatate pe un perete intre 30 si 45 de grade. Greu, dar ce poate egala satisfactia de a fi sus si a dmira toata valea (de fapt sub aveam varfuri de 1600 m).
Nu am mult timp la dispozitie, am sa pun totusi si niste fotografii aici pe forum, pt a vedea macar asa putin din ce am vazut si de ce ne-am bucurat. Am fost la Polovraci si am vazut superbele Chei ale Oltetului, am vazut cum iese dintr-un bot de lut un vas in Atelierul olarului Pietraru din Horezu, am intrat in atmosfara monahala a Manastirii Hurez, am vazut Ranca, am urcat asa cum povesteam pe Papusa, am strabatit Transalpina, de la Novaci la Sugag si apoi am luat-o spre Jina, am vizitat Obarsia Lotrului, ne-am plimbat pana la Vidra, pe malul lacului de acumulare, ne-am bucurat de privelistile locurilor pe langa care am trecut. A ramas doar Jina, azi dupa cate vad la Sibiu este din nou un timp destul de bun, asa ca cred ca Marian, cel de la Sibiel pe care-l cunoasteti, o sa le prezinte celor ramasi acolo in munte, cea mai inalta asezare din tara.
Foarte posibil ca o sa reiau inca o data acest traseu in august, pt ca prea a fost frumos! O sa apara totul pe forum.
Am transmis, asa cum am transmis, acum inainte de plecare, celor care au participat prin wetransfer, de pe office@singlescamp.ro fotografiile facute de mine. Nu am gasit Emailul lui Carmen R, de aceea va rog sa-i fw unul dintre voi link-ul de download.
