Cititorul de la BasarabasaGabriel Brebenar s-a retras la ţară, unde dă cu coasa, face baie în Criş şi citeşte. Restul e, oricum, inutil. Şi-a publicat Jurnalul şi l-a cucerit pe Gabriel Liiceanu, care vorbeşte despre el ca despre un Cioran care dă Parisul pe Coasta Boacii. Rândurile următoare îi spun povestea.
Atenţie, manageri surmenaţi! Brebenar v-ar putea arăta calea. Nu este uşor, căci ar trebui să începeţi cu clasicii şi, greu, greu sau poate deloc, aţi ajunge la autorii secolului XXI. Da, cred că aş putea convinge orice manager din ăsta că viaţa lui de până acum a fost un căcat" e oferta lui Gabriel către oamenii multinaţionalelor.
La 15 ani citeam Kant din plăcerea de a nu înţelege nimic. Mi se părea fascinant să citeşti o pagină din care să nu înţelegi absolut nimic. Acum mai înţeleg câte ceva. Kant a fost o minte cum nu se mai poate naşte în secolul nostru".
Bubu nu are, fireşte, nici medic de familie, nici asigurare medicală. Iată: Trebuie să ajung în stare critică, pentru că la Urgenţe sunt obligaţi prin lege să mă ţină trei zile. În trei zile mă pun pe picioare sau mor". Dar Bubu nu vrea să moară, vrea să trăiască 99 de ani şi 8 luni, cât Sábato. Copii? Cine ştie?" Cândva a vrut să-şi facă vasectomie, dar, aflând că e reversibilă, a renunţat. Oricum, era doar un substitut pentru gândul sinuciderii, cu care a cochetat public în jurnal. Dacă îşi face singur moarte de om, Brebenar o va face în stil clasic, bărbăteşte, cu cuţitul. Ca anticii. În Antichitate, relaţia omului cu moartea era mai cordială, era mai bine aşa".
De votat, a votat, la alegerile prezidenţiale, o singură dată. În 2000, în primul tur. L-a votat pe Isărescu sau pe Stolojan, nu mai ţine minte. De atunci - nimic. Oricum îi exclude din grila sa de lecturi şi pe Marx, şi pe Lenin, şi pe Stalin. Nu l-am terminat pe Confucius, cei trei pot să mai aştepte." Poate că vreţi să întrebaţi, poate că v-aţi gândit la asta de la primul cuvânt al articolului: eşti fericit, Gabriel Brebenar? Nu, nu este. Fericirea nu e pentru lumea aceasta."