Arhiva > Arhiva
Ganduri de sambata dimineata
silviu:
--- Citat din: admin --- am prins cateva franturi din scandalul Oanei Zavoranu cu mama ei. De necrezut ce poti vedea acolo in spatele sticlei: o mama lacoma, imbogatita prin casatoria cu un om descurcaret si o fiica de-a dreptul innebunita dupa banii care spune ea ca i s-ar cuveni. Amandoua se bat de fapt pe averea facuta de altcineva, niciuna dintre ale avand vreun merit la agoniseala. Decat acela ca si-au intersectat vietile cu un barbat...
--- Terminare citat ---
barbatul fiind tatal oanei? in cazul asta, oana e rezultatul intersectarii dintre maica-sa si acel barbat iar legea ii da dreptul sa mosteneasca 3/4 din averea tatalui.
bataia pe bani nu mi se pare ceva anormal in vremurile noastre. problema e ca ele se bat in direct, pe toate posturile tv.
admin:
Barbatul, dupa cate am priceput, de aceea am si intarit pe ideea de pasager in viata lor, nu este tatal natural. Legal cred ca intradevar ea mosteneste, pentru ca a fost adoptata, din moment ce-i poarta numele. Nu ma pricep. Nu insa aspectul acesta era important daca mosteneste sau nu sau daca are dreptate sau nu vreuna dintre ele, ceea ce m-a socat pe mine a fost vehementa lor, comportamentul sub orice limita de decenta, in conditiile in care relatia este de mama - fiica. Ok, daca erau oameni care nu aveau niimic in comun, nu se cunosteau, as fi putut admite ideea asta de lupta pentru avere, dar asa, purtata intre o mama si o fiica, cu accentele astea de violenta verbala cu care se improasca reciproc, sorry dar nu le mai poti considera nici macar mamifere. Orice mama chiar si din regnul animal isi apara puiul, il hraneste, il inconjoara cu iubire, cu afectiune, il rasfata, iar puiul ramane marcat de ea toata viata, chiar daca drumurile lor se despart. Chiar si la animalele teritoriale, exista o recunoastere a relatiei mama fiu sau fiica, existand acceptari si compromisuri. Omul este o fiinta superioara, la care apare si educatia ca element de reglaj fin, ar trebui ca aceste relatii sa fie si mai stranse si mai bune. Ori aici, indiferent ca lupta este la tv sau acasa, mi se pare ceva de neacceptat. Si doar sa ma gandesc la ceva din averea parintilor, sa le cer ceva din agoniseala lor, sa vreau ceva din ea, ar insemna sa ma desconsider pana la ultimul nivel. Ceea ce au este rezultatul muncii lor, nu al meu, suficient ca m-au nascut, m-au educat, m-au tinut la scoli si ca mi-au dat un vant in fata in viata. Mai mult ce sa vreau de la ei? Decat sa-i vad sanatosi, sa ma bucur cand merg la ei vazandu-i multumiti si fericiti. Isi traiesc batranetile amandoi, toata ziua intr-o gradina, plina de flori, pomi si legume. La care lucreaza cu placere, cu apuzele lor tabietare de cafea sau de meciuri de tenis la tv. Am toata placerea cand imi dau o legatura cu ceapa sau niste mere, stiu ca vin din suflet si cu bucuria de a da, dar sa-mi iau eu ceva, singur, de acolo, nici gand. Am copilarit acolo, m-am bucurat tot timpul de ce este mai bun, eu aveam bucatica din mijloc, acum este randul lor sa se bucure de ceea ce fac cu mainile lor. Si daca vor si au placere sa-mi dea ceva ok, primesc multumind, daca nu, nu si nu ma pot supara de loc.
Asa am vazut ca se comportau la randul lor si bunicii cu ei, asa am incercat sa procedez si eu cu fiul meu.
admin:
Sambata. A cata?
M-am trezit cu o pofta nebuna de culoare. Mi-am intins o panza, am impanat-o bine si am dat un fond. Ce am simtit in acel moment. Fara sa ma gandesc la ce urmeaza. Poate e mai bine.
Muzica merge la maxim si pana se usca acrilul incerc o schita. Am rupt vreo zece foi. Sunt sau excesiv de inspirat, sau in blocaj. Ca nu-mi iese nimic.
Am deschis forumul si m-am apucat sa-mi scriu gandul de sambata dimineata. Sper ca facand asta, imi limpezesc un pic mintea, starea de hipereuforie se mai inmoaie si pot sa incropesc ceva.
Unde imi sunt gandurile azi? Cred ca in Maroc sau in Spania. Am ratacit prea mult pe acolo in ultimele zile, citind, uitandu-ma la filme documentare si incercand sa inteleg istoria acelor locuri. M-a prins atat de tare documentarea asta, incat cred ca o sa fac o adevarata pasiune. In copilarie am vazut un film, "El Cid" se numea, una dintre cele mai bune pelicule istorico - dramatice a acelor ani. Atat de mult mi-a placut acel film, atat de mult m-a impresionat copil fiind, incat tin minte ca am lasat de o parte cartile cu care ma delectam in acea perioada si m-am apucat de citit despre mauri. Nu m-a tinut insa mult, eram in perioada aia de nebunie baieteasca pre-juvenila si gandurile mi se roteau printre bancile clasei. Azi imi placea o fata, maine alta, poimane mi se parea ca cealalta. Eram ametit si obosit de atata "hoinareala". Matematica, marea mea dragoste, istoria cea care-mi incanta serile, pescuitul - cea mai mare pasiune, le laseasem pe toate de o parte. Maurii? Nu ma mai interesau deloc. Doar cozile colegelor, fetsoarele lor incadrate de bentite, corpurile care incepeau sa prinda forme.
Asa ca reiau acum, dupa mai bine de 35 de ani, tema asta de istorie. In alt context Colegele nu ma mai deranjeaza, distragandu-mi atentia, multe din ele isi plimba nepoteii, matematica este un capitol de mult inchis, iar pescuitul il mai practic doar ocazional.
Cred ca panza s-a uscat, scriind m-am mai linistit, ma intorc la blocul de desen.
Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?
silviu:
eu m-am trezit cu o pofta nebuna de altceva 8) da' nu mi-a iesit nimic >:( si tot asa, am deschis forumul, am scris cate ceva si gata! mi s-a inmuiat starea hipereuforica :(
Mari_a:
--- Citat din: admin din Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 16:16 ---Sambata. A cata?
.....
Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?
--- Terminare citat ---
Cate sa mai fie? Inca - pe putin - vreo 2600! Cam.. 2808! :D
admin, o poza cu ce pictezi ne pui si noua aici? :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă