Super Valter Baci, blues, jazz, imi place tipul! Si ati vazut publicul? Tanar, nu de asta ca mine cum m-as astepta la genul acesta muzical. La noi cred ca de-alde Bambi si Indigo sau nu stiu ce alte fiinte ingenue si muzicale, au afectat mult perceptia despre muzica. Suprapusa cu manele si genuri usurele, a indepartat mare parte din tineri de muzica adevarata. Ca de, cu ce cresti in casa, cu ce auzi toata ziua, cu asta ajungi sa-ti placa. Groaznic, cand la vad pe fetele astea care incearca mai impinse de parinti, mai de orgolii inexplicabile, care n-au nici macar cea mai mica apropiere de muzica, sunt paralele si deci imposibil a se intalni, sa cante, sa se fataie pe scena, n-am decat sentimentul de mila. Doar atat. Mai era unul, l-am vazut ca a aparut din nou, avea o trupa Bosquito, Radu si nu mai stiu cum, care saracul cand era obligat sa cante live falsa ingrozitor. Si nu doar falsa, ci si mai grav pt un cantaret: pierdea ritmul. Atat de tare incat nu puteai efectiv sa dansezi pe ce canta el. Eram odata la o petrecere privata in Poaina Brasov si pe atunci Radu, un baietel, cu o fizionomie hazlie, cu strungareata se apucase sa cante. Eram cativa la masa care nu stiiam ce sa credem despre ce incerca sa faca. La un moment dat lumea s-a ridicat sa danseze, i-am urmat si eu, dar parca puteai. Nea Raducu pierdea timpi, nu tinea drept melodia, ratacea nu stiu pe unde cu vocea, dar oricum nu pe unde trebuia. Si dupa cateva pahare de palinca, ingrozit de spectacolul ce se derula, am tinut sa-i spun ca mai bine face altceva decat sa cante. Mai bine sa stea la masa, sa manance, sa se bucure de o seara buna. Dar sa nu mai cante. M-a privit tare mirat, cred ca nimeni nu-i mai spusese asa ceva. Si nu s-a lasat pana nu a mai facut praf cateva melodii. Si pe noi.
