Increderea e de la sine inteleasa pana la proba contrarie! Prefer sa sufar pentru un adevar si o stare de fapt de la un moment dat, decat sa descopar ulterior o minciuna, chiar daca ea a fost spusa cu scopul de a ma proteja! Nimic nu e obligatoriu intr-o relatie, avem liberul arbitru sa actionam cum consideram de cuviinta si sa procedam conform cu principiile dupa care ne ghidam viata! Eu la inceput sunt increzatoare pana la naivitate, dar daca, din nefericire, descopar o minciuna cat de mica, ma fac arici! Pentru mine sensul "incredere-neincredere" e unic, nu merge si invers!