Monterosso al Mare. Pe umerii lui Neptun.Monterosso al Mare nu seamănă cu surorile sale din Cinque Terre. Are ceva din aerul unei stațiuni litorale clasice: plaje lungi, acoperite de umbrele colorate, hoteluri aliniate de-a lungul mării și o mulțime de restaurante care forfotesc de dimineața până seara. Este, fără îndoială, mai comercial – lucru care se simte subtil și în atitudinea celor care te întâmpină și te servesc.
Și totuși, tocmai această lejeritate îl face locul ideal pentru cei care caută odihnă, nu aventură. Monterosso este mai blând cu pașii tăi: mai puține scări, mai puține urcușuri abrupte, mai multă liniște în mișcare. Aici te plimbi fără efort, lăsând timpul să curgă încet, odată cu valurile.
Promenada care urmărește țărmul este, poate, cea mai plăcută invitație la visare. Mărginită de oleandri și palmieri, iar în sezon împodobită spectaculos de bougainvillea înflorită, devine un loc în care te oprești fără grabă. Terasele, chioșcurile, micile magazine și băncile umbrite te îmbie să rămâi. De multe ori mi-am petrecut aici orele de așteptare, sorbind o cafea și privind lumea care trece, în timp ce grupurile plecate la cumpărături se risipeau prin oraș.
Nu este de mirare că, în 2006, Forbes Traveler a inclus Monterosso printre cele mai seducătoare plaje din lume, alături de destinații precum Hawaii, Mexic sau Maldive. Dar farmecul nu aparține doar plajei – ci întregului Parcul Național Cinque Terre, cu satele sale suspendate între mare și stâncă.
Istoria locului coboară până în anul 643, când locuitorii s-au refugiat de pe dealuri către malul mării, fugind din calea invaziilor barbare. Numele satului vine, se spune, de la o familie puternică, cunoscută pentru părul roșcat – „Monte dei Rossi”, adică „muntele celor roșcați”.
În centrul istoric, atmosfera se schimbă. Străduțele înguste, casele pastelate și liniștea caldă creează un decor intim, aproape teatral. În Piazza Garibaldi, inima orașului, am revenit de multe ori – un loc perfect pentru a privi viața locală desfășurându-se în ritmul ei firesc.
Dacă mergi spre Vernazza, după-amiaza îți oferă o scenă autentică: bătrâni jucând bocce, concentrați și senini, ca și cum timpul nu i-ar atinge.
Orașul vechi și zona modernă, Fegina, sunt despărțite de dealul San Cristoforo și unite printr-un tunel. Dar adevărata experiență nu este prin tunel – ci pe deasupra, de-a lungul mării. De sus, panorama asupra coastei Cinque Terre este pur și simplu copleșitoare. În vârf se află Mănăstirea Cappuccinilor și Biserica San Francesco, locuri încărcate de liniște și istorie.
Monterosso a fost, de-a lungul timpului, o țintă pentru pirați și invadatori. În apărarea sa s-a construit un sistem impresionant, cu 13 turnuri de observație. Astăzi, urmele acestui trecut pot fi încă văzute: ziduri vechi, fragmente de castel și turnul Aurora Tower, care veghează și acum asupra mării.
Viața de noapte este mai animată decât în celelalte sate, dar rămâne discretă, fără excese – în armonie cu spiritul locului.
Unul dintre simbolurile Monterosso este statuia „Il Gigante” – Il Gigante, o reprezentare monumentală a lui Neptun. Înaltă de 14 metri, sculptura pare să susțină pe umeri o terasă, ca un gardian al mării. Deși afectată de furtuna din 1966, rămâne o prezență impresionantă.
Nu departe se află și „pagoda galbenă”, casa în care poetul Eugenio Montale, laureat Nobel, și-a petrecut verile. Peisajele din Cinque Terre au inspirat multe dintre versurile sale.
Biserica San Giovanni Battista Church, cu fațada sa în dungi alb-verzui, este un alt reper important, alături de oratoriile Confraternita dei Neri și dei Bianchi, aflate la câțiva pași distanță.
Pentru o experiență autentică, merită vizitat și centrul de sărare a hamsiilor – o incursiune fascinantă în tradițiile locale, unde poți descoperi cum ajunge gustul mării în farfurie.
Cel mai simplu mod de a ajunge aici este cu trenul. Dar, dacă ai răbdare și îți place să mergi pe jos, drumul din Vernazza, de aproximativ o oră și jumătate, este o experiență în sine. Poteca șerpuiește printre vii și peste dealuri, oferind priveliști care îți taie respirația. Iar intrarea în Monterosso, coborând spre mare, este de-a dreptul spectaculoasă.
Un mic sfat: dacă alegi această drumeție, nu uita de cardul de acces pentru sentierele din Cinque Terre. Vei întâlni un punct de control unde acesta este verificat – poate singurul loc unde regulile chiar se aplică strict.
